22 ian. 2009

Cu ochii larg închişi !

Speranţa şi schimbarea, două concepte cheie pentru orice electorat. Deziluzia şi stagnarea - surorile lor vitrege.
Spun asta sub auspiciile celui mai răsunător eveniment al acestui început de an. DA, mult mai răsunător decât tunurile israeliene, decât strigătele disperate ale copiilor palestinieni, decât scrâşnetul robinetelor ruseşti inchizându-se şi chiar decât vocile miilor de şomeri, victime ale capitalismului desuet. Începând de marţi 20 ianuarie 2009 Statele Unite ale Americii au un preşedinte de culoare.
Ceremonia de învestire a acestuia i-ar fi făcut pe Cezar, Carol cel Mare, Napoleon, Franz Josef, Hitler şi chiar Stalin să-şi muşte buzele de invidie. Peste 2 milioane de oameni au venit, de bună voie, să-l ovaţioneze pe Barack Hussein Obama. Acesta este noua imagine a SUA, ţară care vrea să ne arate încă odată că se poate – YES, WE CAN ! După ce au democratizat pe rând Afghanistanul şi Iraqul, au adus pacea în Orientul Mijlociu, au relansat economia mondială şi pentru siguranţa tuturor au lansat conceptul de monitorizare a tuturor convorbilor telefonice, Statele Unite dau lumii acum noul semi-zeu.
Societatea internaţională este extaziată. Numai câţiva cârcotaşi – recte Nicolas şi Silvio – privesc cu scepticism această investitură, dar asta numai pentru că din clubul select al Liderilor Bufoni nu va mai face parte şi George.
Sigur pentru orice specialist în marketing electoral ceea ce se întâmplă acum este o încântare. Totul este atât de bine aşezat, simbolistica este atât de puternică, liderul atât de convigător iar speech-ul – Dumnezeule speech-ul – este magnific. O maşină de propagandă perfectă pentru un public perfect.
E greu să nu iţi placă Obama. E întruchiparea speranţei şi a schimbării. Criza economică mondială şi ameninţarea tot mai convingătoare a epuizării resurselor pentru energia convenţională presează liderii să devină astfel de întruchipări. Iar noi, noi toţi duhnind a democraţie, nu încercăm să deschidem ochii, să scotem la iveală părţile putrede al sistemului şi ale economiei, să le cauterizăm sau după caz să le amputăm - cu tot cu vinovaţi - şi să găsim soluţii mai bune.
Noi ţinem ochii larg închişi, mâinile ridicate spre cer şi aşteptăm ca cineva să facă asta pentru noi. Să fac STATUL treaba asta. Şi STATUL să-l conducă cel care se vinde mai bine: ambalat cât mai frumos, pictat cu drapelul naţional, stampat cu timbrul părinţilor fondatori, parfumat cu sudoarea muncitorilor şi stropit cu sângele soldaţilor.
Ce contează că e un pachet gol, dar măcar arată bine !


19 ian. 2009

La râul Babilonului, acolo am şezut şi am plâns…

Mereu am crezut că trăiesc la marginea realităţii. De câteva luni însă am descoperit că trăiam la marginea imaginarului. Şi am simţit cum viermele disperării îmi roade viziunile, cum mucegaiul deznădejdii se urcă pe murii voinţei mele. Cu visele paralizate de frica eşecului m-am blocat în cotidian.
Aş vrea să spun că nu ştiu unde am greşit, dar tocmai pentru că ştiu atât de bine - unde, când şi de ce am greşit - mă frământ. Mă plâng într-una, trântesc şi bufnesc însă nu fac nimic folositor. Adevărul e că nu ştiu nici ce, nici de ce să mai fac ceva.
Mi-am sădit motivaţia la marginea unui râu de speranţe şi am vrut să crească un brad falnic acolo unde numai trestii şi sălcii cresc (ce nebunie nu?). Totuşi un copăcel al realizărilor închipuite a rodit plăpând, dar l-am forţat să crească hrănindu-l cu deşertăciuni. Fapt pentru care în scurt timp a fost covârşit de vâscul haotic al prea multor idealuri, dovedindu-mi că oricât de bună ar fi sămânţa sădită, e nevoie de timp, de mult timp ca să-ţi poţi odihni orgoliul la umbra realizărilor.
Mă simt acum ca un pustnic în deşertul neîmplinirilor. Îmi lipseşte lumina ca să mai pot vedea calea, mă tângiu şi strig neputincios: "Cred Doamne! Ajută necredinţei mele!"

Tribut unui artist in devenire ;)




















Pentru că bunul meu prieten Luca Achim, (Luky pentru cei apropiați) a manifestat o plăcere sadică de a se juca de-a fotograful caricaturist încă din copilărie am postat acest noi "opere" ale sale. Sigur sunt poze "bolnave" de cultul personalitaţii dar pentru adevăratele sale capodopere fotografice puteţi accesa link-ul din titlu.
Maestrului Luca îi doresc multă inspiraţie şi modele mult mai reuşite!

14 ian. 2009

Domnul cel de pasăre măiastră....





Vulpea şi gânsacul ! - Morala (II)

Gânsacul de bucurie, a plecat ca să se scalde
Tocmai în Ţările Calde.
Iepurașu-n urma lui, prinse coama lupului
Şi ceru imperial: "Pe cumătra Secretar!"
Lupul puse iarăși botul şi execută-ntru totul.
De-aici mare supărare printre nobilele fiare,
Căci nicicând n-au conceput: iepure, vulpe şi lup,
Șezând la o masă-ngustă,
Savurând ficat de gâscă.
*********************
Dar îndată întors gânsacul adună în Crâng tot Sfatul:
Pe gibonul de Sector, pe şeful guzganilor,
Pe bufniţa cumpătată şi, fireşte, ursul tată !
Din formule statutare, judecata a venit:
Lupul fără drept de ghiare
Şi-întru totul jupuit !!!
*********************
MORALA:
De te faci frate cu Dracul,
Ca să nu te îneci,
Absolut inevitabil,
Puntea tot spre Iad o treci !!!

12 ian. 2009

Vulpea şi gânsacul ! - fabulă cu repetiţie (I)

Demult, demult, tare demult
Se iscă gâlceavă-n crâng,
Iepurașul, tineţi minte,
Ajunsese Președinte
Şi-îşi puse, prieten fidel,
Papagalul Premier.
Iar Guvern, să te ții nene,
Doar din lupi şi din hiene.
La Cameră şi Senat,
O puicuță şi-un gânsac,
Fiindc-aşa a fost, vezi Doamne,
Votul printre lighioane !

9 ian. 2009

Realitatea 3G

Gazele rușilor fac legea în Europa. Putin joaca alba neagra cu întâiul marinar al ţării şi noi privim cu ochii înlăcrimați de admirație cum face el ordine în justiție. Fără excepţii bineînțeles.

Gaza fierbe sub tirul israelian, forurilor internaționale dovedindu-li-se ilustra inutilitate. Se pare ca din dureroasa lor istorie, atât de mult deplânsă pe toate meridianele, israelienii nu au învățat nimic. Şi dă-i şi luptă şi dă-i şi luptă până când li se va înfunda şi lor din nou....ja !?

Guvernul e total depăşit de orice situaţie. Nici nu ar avea cum să fie altfel un guvern condus de sluga perfectă. E ştiut ca slugile nu au dreptul la viziune ci doar la executare şi aprobare totală a stăpânului. După binecunoscutul slogan "noi muncim, noi nu gândim".
***
Nu îmi neg viziunile de stânga dar, dincolo de orice partizanat, ce se întâmplă la ora actuală pe scena politică de la noi nu prea mai are legătura nici măcar cu un minim de evoluţie democratică. Ar trebui ca acei lideri ai PSD care nu sunt deacord cu "linia de partid" (dacă există astfel de lideri!) să rupă tăcerea, să spună că nu e normal să-i pupăm pe gură pe cei care ne-au scuipat în ultimii 8 ani şi să-l lase pe "reformistul şef" de la Senat să se spele pe cap cu alianţa lui sinigicaşă. S-ar putea sa aibă mai mulţi susţinători decât s-ar aştepta !
***
Încep să cred că singurul om care mai are curajul să spuna lucrurilor pe nume în ţara asta a rămas Badea. L-au şi amendat pentru că "ostentativ şi simbolic" a dat cu bocancii în tartorul de la Cotroceni. Ştiu că nu e susţinătorul niciunei părţi, dar ştiu şi că suţine dreptul cetăţeanului la revoltă împtriva îngrădirii oricărei libertăţi şi la înlăturarea oricărui tip de manipulare.
Cât timp încă mai ţine cineva ridicat steagul democraţiei mai avem o şansă !


7 ian. 2009

Un nou an, un nou început, noi sperante....

După lupte seculare cu demonii interiori mă regăsesc iar într-o stare de agitație creativă. Am avut nenumărate încercări de a-mi crea un blog, inițial pentru ca era în interesul vechiului job, apoi pentru ca era la moda și în final pentru că nu mai aveam nimic de făcut pe acasă. Bineînțeles că au eșuat lamentabil fiindcă nu reuşeam sa găsesc acel imbold care sa ma faca sa scriu fara a cauta cuvintele în cele mai ascunse colțuri.
Scriu acum pentru ca simt nevoia sa-mi expun ideile si sa primesc poate corecturile necesare remontării sau îngropării definitive a unor idealuri. Am vrut sa fac un blog politic sau măcar unul de analiză politică. Dar e inutil în situația în care oricum toată lumea e specialistă în domeniu, aşa ca încerc doar să-mi expun propriile mele gânduri despre tot și toate.
Cu siguranță voi fi subiectiv, părtinitor, neînțelegător și lipsit de orice urmă de înţelegere pentru prostie, nesimţire şi mitocănie. Aşa că dacă unii vor simți nevoia să-și bage diverse îi invit să umple gropile din șoselele patriei.
Nu am pretenția de a mă considera un intelectual, dar pot măcar să sper că oricine a trecut printr-un proces educațional de lungă durată îşi dorește mai mult atât pentru propria persoana cât şi pentru societatea în care trăieşte. Sunt absolut sigur că putem depăși grotescul manelist, apetitul mitocănesc şi avântul șmecheresc ce ne împresoară momentan. Pasivitatea nu este însă în favoarea noastră acum, chiar dacă vom fi glasul profetului ce strigă în pustie tot va trebui să blamăm anormalul care își pretinde zilnic statutul de normalitate.
Cu riscul de a mă repeta voi încheia astăzi spunând că ma simt încă străin în acest spațiu virtual, un loc unde dansul propriilor idei e adeseori efectuat pe muzica acelora care işi răpesc câteva clipe pentru comentarii, analize si critici. Însă încerc din nou sa intru în această horă pentru că am în continuare convingerea că şi în România se poate. Că prin dialog, negociere și ordonare a priorităților putem construi noi orizonturi pentru fiecare în parte și pentru noi toți ca societate.
Așadar din nou la dans !