18 mar. 2009

Lacrimi şi suspine !!!

Eh dragii mei... nu am mai scris demult întrucât muza mea suferă de astenie. Dar astăzi, da astăzi a tresărit după ce și-a băut terapeuticul ceai de muşeţel menit să-i cauterizeze hemoragia de idei.
Mi se zbătuse ochiul drept încă de aseară, căci forţe supranaturale deja încercau să ma avertizeze de catastrofa ce va urma. Însă eu, ignorant, m-am lăsat scufundat într-o letargie totală, garnisită cu o nuvelă în limba lui Shakespeare.
Şi cum navigam eu aşa prin fiordurile unui text electronic, inevitabilul s-a produs. Un clinchet (aducea mult cu un clopot ce suna a moarte) îmi anunţă sosire unui e-mail de ultimă oră. Îngrozit deci, cum vă spuneam, cu mâna-mi tremurând pe şoricel, deschid căsuţa poştală. Eh şi ce-mi văzură ochii, Doamne Dumnezeule Mare: sublima, mirobolanta, excepţionala, talentata, profesionista ELENA BĂSESCU, domnule, şi-a dat demisia din PD-L! Şoc şi groază!!!
Gândindu-mă imediat la nenorocitul viitor pe care îl vor avea de-acum înainte tinerii politicieni fără vârful lor de lance, am lăcrimat. Blestemând toate trusturile şi tonomatele care au dus la o asemenea tragedie, am navigat totuşi pe site-ul unei televiziuni de ştiri. Momentul e cel puţin comparabil, ca dramatism, cu retragerea lui Stolo - reloaded - aşa că trebuia să mă informez.
Am descoperit astfel şi înregistrare declaraţiei junei al cărei viitor politic, atât de strălucit, cu siguranţă nu se va încheia aici.
Pe un ton sigur, cu o voce tremurândă, cerea tatălui să-i ierte căci nu ştiu ce fac. Ea se va sacrifica pentru binele partidului şi al Tatălui şi nu va mai candidat la europarlamentare ca membru PD-L. Ci singură singurică va urca pe Golgota Bruxelles-ului, va trece prin patimile celor 100.000 de semnături şi va înfrunta dificultăţile finaciare pentru că are ambiţ şi ţine la onoarea ei de familistă.
Unde s-a ajuns domnule dacă până şi celor mai buni dintre noi - tinerii aspiranţi politici - li se fac asemenea şicane şi nu li se recunoaşte valoarea şi succesurile pentru care au muncit atâta în ultimii 4 ani. În astfel de momente când văd graţioasele gazele sfâşiate fără milă de lei, suspin cu amar, îmi şterg faţa înecată în lacrimi şi strig: OOHHH Doamne cât de nedreaptă e legea junglei noastre !!!