20 oct. 2009

Ieșirea din rond (IV)

Când prinzi aripi dar nu ai băut Red Bull, cânţi dar nu eşti suficient de beat, pluteşti deşi nu ai prizat nimic, e clar: eşti victima lui Cupidon. E şi ăsta un risc.
Dacă săgeata lui pleacă de pe malul Dâmboviţei şi te loveşte la 400 km distanţă riscul creşte exponenţial.
Odată inima străpunsă mii de viermişori se cuibăresc în ea şi îşi încep metamorfoza. Se hrănesc meticulos cu sentimentele tale. Mai întâi le rod - faza de dor. Apoi muşcă bucăţele mai mari - faza sms-uri/beep-uri/conversaţii dulci. Urmează smulgerea de hălci mari şi zemoase - faza gelozie/crize de personalitate. Iar când se satură de-a binelea - când se apropie clipa revederii - îşi rup coconul, îşi desfac aripile şi...să te ţi "flutureala naibii" în stomacul tău.
În dreapta mea se deschidea drumul spre gară, în stânga se înălţa etern cetatea. Speriate de efemeritate, amintirile căutau din nou să mă îmbie la oftare.
Trecuseră aproape 3 săptămâni de când nu ne văzusem. Nimeni nu dădea nicio şansă unei relaţii la distanţă, reînnodată după ani buni. Făcusem în sfârşit rost de ceva bănuţi şi acum rulam cu viteză de croazieră spre Sighişoara. Ne întâlneam aici fiindcă era la jumătatea drumului dintre noi. Era week-end-ul cu Paştele Catolic. Cameră am gasit numai la o pensiune lângă gară. Mai conta? Urma să ne strângem în braţe, să ne scăldăm în priviri dulci şi să ne pierdem în visare, nimic nu mai conta. Pentru 2 zile eram doar noi.
Şi Doamne ce zile au fost. După o noapte scurtă am pornit aiurea prin Cetate. Nu eram pentru prima data acolo, dar fiecare colţişor era nou, fiecare cărare părea neumblată şi fiecare chip zâmbitor. Am urcat în Turnul cu Ceas. Inimile ne ticăiau la unison. Deşi cuvintele erau de prisos, buzele simţeau nevoia de mişcare.
Un soare blând, primăvăratic, se odihnea pe două chipuri fericite.
Semnalizarea ţăcăne isteric. Părăsesc citadela ieşind din rond spre Târgu Mureş şi îmi privesc telefonul: "Message sent".

Precizare

Am si eu doi, trei cititori fideli şi i-am dezamăgit şi pe ei. Pentru asta îmi cer scuze. Am lipsit o vreme deoarece am fost reactivat în "lupta de clasa". Dar fiindcă lupta asta se ascute din ce în ce mai mult, am să încerc şi eu să îmi continui minunatele elucubrații. O să duc la bun sfârşit drumul amintirilor şi apoi ce-o mai fi om mai vedea !