30 aug. 2012

Senin de August...


In frumusețea și naivitatea sa neamul românesc pare a fi un copil care refuză parcă să crească, ignoră mediul ostil în care trăiește și umblă bezmetic după o gâscă de aur ce-l fascinează. 

Au venit unii cu o gâscă portocalie in 2004, era orbitoare, sublimă și a fost imediat adoptată. Prin 2008 deși ii mai pălise culoarea fiindcă era mânată cu măestrie de un ardelean „mic dar iscusit” a fost  mai departe tolerată. În 2009 gâsca slăbise, nu mai avea pene, ba mai mușcase și un copil de nas la un miting pe la Ploiești de-i crescuse un pixel mai albastru pe ochi. Într-un cuvânt era cam urâtă, dar domnule, ziceau românii, hăhăie așa de frumos că trebuie să o mai ținem un pic în brațe, măcare pentru divertisment. 

 Între timp prin Grecia, Spania, Italia, Franța și alte surori din stolul european, nemții dinamitau economiile. Prinzând cu coada ochiului copilul carpato-danubiano-pontic alergând idilic pe lângă drumul spre redresarea economică, frau Merkel l-a avertizat că e pe arătură și l-a băgat la regim. In 2012 gâsca s-a înverzit de tot de la atâta regim, micul ardelean s-a impiedicat, ungureanul s-a rostogolit și hăhăiala părea că a pălit în fața strigătelor de la -20 de grade din Piața Universității, copilul părea că vrea să iasă la liman chiar trecând prin apa tulbure. 

Deși vara e atât de cald, iulie atât de în concediu și Augustin Zăgrean atât de senin frumosul, inocentul, pașnicul și jucăușul popor s-a năvălit să-și caute salvarea trecând apele învolburate ale crizei economice peste qvorumul întins de CCR.  Dar surpiza anunțată  era că gâștele în robe purpurii pavaseră deja drumul cu dinamită. 

Și-acum ce ? am putea spune. Și-acum la fel ca in nuvela lui D.R. Popescu privim din aer, într-un zbor fatidic, un cer tot mai senin și albastru ca un tricou Lacoste intr-un garaj anost.