17 feb. 2016

Jurnal de campanie (ep. I)

Vălenii de Munte – alegeri locale – anul 2000
                
       Noul mileniu găsea urbea lui Iorga cu suficiente străzi încă neasfaltate, o industrie ce stătea să se sufoce definitiv şi un  grad de urbanizare cu mult sub media pe ţară. Guvernarea CDR cu cei 15000 de specialişti lăsase ţara în pragul colapsului şi nici Prahova nu făcea excepţie. Tehnocratul Mugur Isărescu încerca să peticească sacul găurit de PNTCD, PNL, PD şi UDMR.  Partidele ce făcuseră parte din arcul guvernamental erau în declin total la nivel naţional. PDSR-ul lui Ion Iliescu părea renăscut chiar dacă Teodeor Melescanu, senator de Prahova,  îl scuturase bine în 1997 rupând bucăţica numită Alianţa pentru România. Partidul România Mare cu Vadim – tribunul - în frunte venea tare pe turnantă şi naţionaliştii prindeau vânt puternic în aripi.

        




        







         La Vălenii de Munte primar în funcţie era Stelian Manolescu. Acesta fusese primar şi înainte de  ’89, între anii 1977 şi 1984. În ultimii ani ai regimului comunist a fost înlocuit de Oancea Florentin între 1984 şi 1990. Primul primar post-decembrist al Văleniului a fost Dedu Ion, 1990-1991. Primele alegeri  locale libere l-au readus în funcţie pe Stelian Manolescu în februarie 1992. După 4 ani acesta a fost reales din partea PDSR în 16 iunie 1996, în al doilea tur de scrutin, cu 3346 voturi (57,67 %) devansându-l pe profesorul Aurel Pleişanu, candidatul  Uniunii Social Democrate PD(FSN) – PSDR, care a obţinut 2455 de voturi ( 42.32%). Bătălia s-a dat aşadar pe stânga eşicherului politic.
      Similutudinile anului electoral 2000 cu 2016 sunt izbitoare. Şi atunci ca şi acum principalele partide se contrau puternic pe baza modificării legilor electorale. Guvernul politic al independentului Isărescu după intense negocieri a reuşit să ajungă la un consens cu partidele parlamentare. Totuşi abia în luna aprilie a fost emisă o ordonanţă de urgenţă, în baza unui protocol politic, care aducea  modificarea și completarea Legii 70/1991 privind alegerile locale, republicată, modificată și completată prin Legea nr. 164/1998. Aceasta aduce noi reglementări privind reducerea tururilor de scrutin pentru alegerile locale la maxim două; reducerea numărului de consilieri locali și județeni cu cel puțin 20 la sută și stabilirea unui coeficient electoral variabil, aplicabil partidelor politice (5%).
          Aşadar în vara anului 2000 figurau pe listele electorale 10.671 vălenari. Prezenţa la vot a fost de 53.25% adică doar 5.682 persoane s-au prezentat la urne.  Au fost 5.325 voturi valabil exprimate şi 357 voturi nule.  În urma votului din 4 iunie la Vălenii de Munte componenţa consiliului local, alcătuit la acea dată din 19 consilieri, a fost următoarea :

PARTIDUL DEMOCRATIEI SOCIALE DIN ROMANIA     2.216 voturi 41.61% 7 mandate  4(redistribuire) total               11 consilieri

PARTIDUL DEMOCRAT   380 voturi   7.13%  1 mandat  3 (redistribuire)      total 4 consilieri

ALIANTA PENTRU ROMANIA      353 voturi  6.62 % 1 mandat 3(redistribuire) total 4 consilieri

Total voturi valabil exprimate     2.949     55.38%

UPDATE: LISTA CONSILIERILOR LOCALI VĂLENII DE MUNTE 2000 - 2004

1. Mircea Niţu - viceprimar                 
2. Săvulescu Constantin                        12. Tudor Constantin
3.Crivăţ Ştefan                                      13. Cotigă Ion
4.Vlăsceanu Teodor                              14. Niţescu Sorin
5.Popescu Gabriel                                 15. Condruz Gheorghe
6. Nilă Ligia                                          16. Plăişanu Aurel-Ştefan 
7. Manta Adrian                                    17. Rădulescu Florea
8. Iordache Gheorghe                            18. Diaconescu Dan
9.Oprea Constantin                                19. Marin Cristian-Ion
10. Miu Cornelia 
11. Moldoveanu Adrian


Având în vedere că pragul electoral a fost de 266 voturi/consilier local iar coeficientul electoral  de 280 voturi şi faptul că în cursa electorală au existat încă 22 (douăzeci şi doi aţi citit bine) de competitori - partide sau candidaţi independenţi - care NU au atins acest coeficient se constată că la redistribuire a intrat un număr foarte mare de voturi adunate de la cei care nu au trecut pragul – 2.376.
          Lupta pentru fotoliul de primar nu a mai fost de această dată la fel de strânsă ca în urmă cu 4 ani.  Aici am avut 5.460 de voturi valabil exprimate şi 222 nule. Alegerile erau din 2 tururi, iar pentru ca un câştigător să fie desemnat dintr-un singur tur era nevoie ca acesta să adune minimum 2.731 voturi.
           Au fost 17 candidaţi în total,  iar rezultatele final au stabilit următoarea ierarhie :


Candidat
Afiliere politica
Voturi
%
MANOLESCU B. STELIAN
PARTIDUL DEMOCRATIEI SOCIALE DIN ROMANIA
3106
56.88
COTIGA M. ION
ALIANTA PENTRU ROMANIA
476
8.71
PLAISANU AURELIAN-STEFAN
PARTIDUL DEMOCRAT
405
7.41
CHIROIU TEODOR
PARTIDUL SOCIALIST
373
6.83
NEAMTU AURELIAN
PARTIDUL ROMANIA MARE
179
3.27
GHIORGHIU CONSTANTIN
PARTIDUL NATIONAL LIBERAL
160
2.93
OANCEA N. FLORENTIN
OANCEA N. FLORENTIN
145
2.65
RADULESCU A. GHEORGHE
RADULESCU A. GHEORGHE
144
2.63
BURUIANA ARSENIE
PARTIDUL PENSIONARILOR DIN ROMANIA
73
1.33
GHINEA NICULAI-TIBERIU
CONVENTIA DEMOCRATA ROMANA
71
1.30
TUSZ GYORGY IANOS
PARTIDUL UNITATII NATIONALE ROMANE
68
1.24
SORA ADRIAN
SORA ADRIAN
67
1.22
TROCARU T. DUMITRU
PARTIDUL SOCIAL DEMOCRAT ROMAN
54
0.98
NICOLAE VASILE
FEDERATIA ECOLOGISTA DIN ROMANIA
53
0.97
IORDAN GHEORGHE
PARTIDUL SOCIALIST AL MUNCII
34
0.62
OPREA NICOLAE
PARTIDUL VIETII ROMANESTI
34
0.62
ENE FANICA VOINEA
UNIUNEA FORTELOR DE DREAPTA
18
0.32

     

       





Candidatul PDSR s-a impus din primul tur, ceilalţi fiind la mare distanţă în urma sa. Constatăm din nou că primii 5 clasaţi erau membri ai unor formaţiuni de stânga  sau cu puternice rădăcini de stânga, fapt care confirmă existenţa, în localitate, în continuare a unui nucleu puternic de votanţi din această zonă electorală.  

(VA URMA)



Vechea clădire a Primăriei Vălenii de Munte


SURSE:

http://alegeri.roaep.ro/
https://ro.wikipedia.org/wiki/Lista_primarilor_din_V%C4%83lenii_de_Munte
http://www.agerpres.ro/documentare-locale-2012/2012/05/04/alegerile-locale-din-2000-10-50-42

2 feb. 2016

Lică


Prometeu şi-a sacrificat ficaţii ca să îl coboare pe pământ. Zeus de ciudă ne-a trimis frumuseţile Pandorei...astăzi îl traducem chiar de la prima oră a dimineţii într-un duş revigorant, o ceaşcă de cafea impulsivă, ochiuri şi o seamă de observaţii scurte depre ger şi factura la gaze. Ne frig tălpile de nerăbdare să vină sfârşitul săptămânii, să umplem rezervorul şi să încingem ceva la munte, la club sau la mall. Banal, placid, normal, că doar toată lumea o face nu ?
Unii ar zice că nu chiar toţi o ardem aşa laissez faire, că e mai mult o impresie a noastră gen românul nu mănâncă dar se poartă.. eh ce ştiu ei..
Între timp..nu...nu în Vegas nici în Vaslui, ci chiar aici la noi...mistuit de o durere de dinţi, mă urcam în maşină simţind deja sfredeluşul salvator al dentistei. Ridicându-mi ochii ca să pot urma calea spre sfârşitul chinului meu, în capătul străzii am văzut imaginea din stânga. 
Copilul pălise în urcuş sub greutatea trunchiului şi o perfidă toropeală l-a ţintuit pe marginea drumului.De mic am văzut anual ritualul greierele şi furnica:  vara prundul îşi dezbracă lespezile pe plaja de nisip a Teleajenului, iar caii se opintesc în deal cu căruţe supraîncărcate cu materiale de construcţie pentru adăposturile stăpânilor. Toamna e rândul pădurii să ajute aceeaşi stăpâni pentru ca adăposturile să poată fi încălzite.Ce le scapă lor e purtat cu "cârca", toamna târziu sau poate chiar pe o iarnă mai blândă, ca acum, spre guri de sobe flămânde, ca stăpânii lor. .Banal, normal, modus vivendi.
Pârjolul durerii s-a stins instant şi gândurile s-au încins într-o horă ritmată. 
Poate că îl cheamă Lică. Şi Lică s-a trezit în zori să meargă la şcoală. O cană cu ceai, o felie de margarină cu magiun. Ghiozdanul, teneşii obosiţi, o cămaşă de la fracsu' ăl mare şi pulovărul de la văr'su plecat din toamnă în Spania la ai lui. În colţ îl aştepta Parepa, vecin, coleg de bancă chiar. Profii vorbesc prea mult, pauzele sunt prea scurte, ţigările prea scumpe şi deja e prânz. În stomac pârjol. Drumul spre casă e rapid, stie ce urmează. Cizmele lui taică-su le ia din magazie şi hanoracul cel gros e tot acolo. Se îndurase taică-su să i-l dea de când făcuse rana pe umărul drept de la sacii prea subţiri. Nu e de stat. Ultimele vreascuri s-au dus, zeama de cartofi nu se făcuse pe aragaz, nu mai era butelie de la Crăciun. Ziua e scurtă şi pe la 4 sigur vine, dacă o fi şi azi pişcat...La râu ajunge fără să-şi de seama, căci îi aprinse pasul gândul la pozele Denisei ce le văzuse pe telefonul lui Pandele. Le primise aseară pe facebook. Ce mişto ar fi fost sa aibă şi el telefon.  Ce de poze ar mai fi primit. Apa e rece, cizmele bocnă zgârie degetele deja ingheţate.Se duce chitit unde-şi lăsase semn aseară.Ahh...ăla grosu' era încă acolo. Pune hanoracul pe el, îl leagă bine. Sus şi înapoi.Până la fermă făcuse deja 5 opriri. Le număra avea cam 30 până acasă. Respira acum că urma nenorocita de urcare. Zăpuşeala asta o simţea mereu când se apropia de vârful pantei. Îl lua parcă de la genunchi. Las că acu' ajung în mal. La capăt îl propteşe de un gard, se-aşează pe un cămin de gaze. Cât o fi ceasu' , o fi venit. Ştia că trebuie să-l taie. Nu putea singur mai ales cu joagaru' ăl vechi ce-avea rupţi un sfert din dinţi.....
Focul durerii trecuse de tot. Eram amorţit pe dreapta, anestezicul făcuse minuni, îmi scosese nervul.  



1 feb. 2016

Drum cu prioritate (VI)



O lume perfectă ar însemna, printre altele, probabil şi o lume făra compromisuri. Dar cum cu lumea perfectă s-a cam terminat de când cu Eva şi faza cu mărul, suntem cu toţii nevoiţi să gustăm din fructul compromisului.
Îl savurăm integral când ne este poftă justificându-ne că aşa e în viaţă, scopul scuză mijloacele. Îl dezavuăm însă şi-i judecăm, pioşi fiind, pe cei care cedează şi muşcă, înfometaţi poate, o bucăţică din el. Zâmbeşti...da...dar ştii bine că toţi am făcut asta cel puţin odată în viaţă.
Uneori este atât de simplu, atât de comod să întindem mâna şi să ne desfătăm cu pârdalnica poamă încât devine uşor un stil de viaţă. Alteori furăm câte o îmbucătură pe ascuns, crezând că nu ne vedem nici noi cand rupem o cojiţă zemoasă. Bineînţeles sunt şi situaţiile când inevitabil viaţa şi mai ales cei mai buni prieteni îţi bagă pe gât compot de mere ca să te vitaminizeze şi să te vindece de anemie sufletească şi alte slăbiciuni zise în popor şi muiereşti.
Eh da şi se mai întîmplă cred...rar ce-i drept...şi abia după 40 probabil...să rezistăm cu stoicism şi să molfăim doar curmale, stafide, seminţe de conştiinţă şi alte chestii confiate gandindu-ne ce bune erau ionatanele la vremea lor.
Şi-apăi de la Recea la Turda n-ai timp nici să realizezi că destinaţia ta defapt e Luna. Şi că timpul curge flegmatic şi nesimţit (pe nesimţite am vrut să zic).
Era un sfârşit de noiembrie plăcut în Fildu Sălajului. Era un iz de iarnă, lin. Mâncasem pâine făcută la vatră cu lapte de bivoliţă, încălzit pe plită. În casa bătrânească cu pereţii încărcaţi de ştergare şi străchini de sărbătoare viu colorate, erau două paturi înalte pline cu perine tari şi acoperite de plăpumi groase. Nu era TV, radio nici, semnalul se terminase la gară. Eram eu şi ea. Prieteni de când umblam cu cheia de gât şi scriam compuneri în "caiet la doamna". Ea ardeleancă după mamă eu după nevoi. Mă invitase de ziua mea, la bunicii ei. Nu era cald, nici rece nu era. Mirosea a vise vechi şi a dorinţe noi. Am povestit, am râs, ne-am văitat singuratăţile din cuplu şi-am dormit somnul greuceanului. 
Am plecat în ziua de Sant Andrei mai încărcat decât de acasă:picioici, zacuscă, slană, pită....merinde pentru o săptămână la Cluj. Am plecat doar pentru că mergeam la Alba, de 1, pentru prima dată în viaţă. Nu m-aş fi lăsat altfel întors din veşnicia satului. 
85 de ani de la Marea Unire. Ultima paraadă a lui nea Nelu în funcţie. Soare, lume, mascaţi, taburi,baloane, Hercules, drapele,vibranta catedrală, Furdui Iancu, colegul meu şi vărul lui, nenumarate restaurante şi cluburi, pălincă, pălincă şi Mândră floare trandafiiiirrr...
...şşşşşzzzzchhhh radio-ul maşinii rămas fără semnal îmi şterge zâmbet-ul într-o secunda.
Trecusem de punctul de întâlnire, oare unde aş putea să întorc ?