In noul an bloggeristic...

...cu întârziere de o luna, e drept, încep şi eu prin a ura un an mai bun şi mai prosper tuturor celor care îşi mai ratacesc ochii şi pe aceasta pagină ponosită.
Incep cu întârziere zic, din mai multe motive. Unul singur însa a fost mai important si anume: in decembrie, in urma impactului cu crucişătorul Traian, cuirasatul meu de carton, Mircea, s-a dus la fund. Eh si de atunci am busola sparta si ochii minții arşi de ultraviolete.
Pe lângă toate astea, la insistențele unei prietene am descoperit facebook-ul (cam târziu ştiu şi penibil în acelaşi timp) şi m-am pierdut în quizz-uri.
Dar pentru că de multe ori gânduri şi trăiri nu-şi găsesc locul prin alte colţuri, am sa le înghesui pe aici şi anul ăsta. Mai des sper.
La bună vedere !

Din ciclul "de ce ţi-e frică păsărică ?! "

Tocmai când mă gândeam că după 25 de ani de realitate românească, nu am avut niciodată prilejul de a avea un dialog, constructiv, cu oamenii care veghează neîntrerupt la siguranţa cetăţeanului, visul era pe cale să se împlinească.
Într-o seară frumoasa de noiembrie, când ploaia şi-a luat liber un week-end, când orice militant conştiincios iese la lipit de afişe electorale iată-mă şi eu cu pensula în aracet şi cu afişul în dinţi, băteam de zor uliţa copilăriei mele.
La un moment dat, când mi-era lupta de clasă mai dragă, ce să vezi? MAŞINI, LUMINI, POLIŢIA FRATE !!!. Hopaa, zic, am rupt-o-n fericire. După salutul de rigoare şi prezentările aferente, eu şi camarazii mei (daaa eram însoţit, mai erau doi suspecţi cu mine) suntem poftiţi la secţie pentru discuţii amănunţite despre activităţile noastre, necuviincioase, vezi Doamne, la adresa preşedintelui statului.
Ei hai că asta-i bună, ne gândim. Fusese oare iubitul conducător în urbea lui Iorga, iar noi prea euforici după Festivalul Tuicii, îl trimisesem să deguste vinuri la origini, adică la el la Murfatlar? Neah, nici pomeneală ! Nu dragii mosului, nu ! Ci, în ţara în care în 1989 tinerii au murit pe baricade pentru dreptul la libertate şi drepturi civile, noi lipeam câteva afişe electorale (LEGALE!) care cereau explicaţii pentru promisiuni neîmplinite. Dar probabil câţiva cetăţeni responsabili, au sesizat "oamenii legii" că nişte huligani terfelesc presfânta imagine a Zeului Suprem.
Vă daţi sema că prima senzaţie a fost că se încarcă doar o şicanare de rutină, dar gluma s-a îngroşat când, timp de căteva ore, pe un ton serios (deşi nu se ştia exact conform cărei legi) ni s-a explicat că am săvârşit o contravenţie.
Drăguţ, acum chiar aveam ce povestii nepoţilor !
Ideea e domnilor competitori politici portocalii, că nu puteţi intimida 18 milioane de cetăţeni cu drept de vot, nu puteţi la nesfârşit să acoperiţi vocile care vă critică şi vă dezbracă de falsa strălucire a funcţiilor voastre efemere lasându-vă, în faţa oamenilor, în goliciunea caracterului vostru mitocănesc. Un glas înfundat noaptea se va auzi înmiit ziua.
Sunt sigur că va priviţi rar în oglindă. Ca să nu vedeţi imaginea feţelor voastre panicate. În privirea voastră injectată se citeşte, în respiraţia voastră sacadată se simte, în tremurul vocilor voastre sparte se aude: FRICA ! Dacă pierde el, picaţi toţi de la înălţimea culmii de tupeu pe care v-aţi cocoţat. Şi va fi zdrobitor.
Nu uitaţi un mic amănunt: oriunde în lumea - fie la Berlin, Kiev, Tbilisi, Belgrad, Chişinău sau Bucureşti - cei care au luptat pentru dreptul la liberă exprimare şi la democraţie s-au numit eroi, iar cei care le-au pus pumnul în gură s-au numit călăi !
Nicio funcţie nu e veşnică, nimeni nu e de neînlocuit !

P.S.: alte detalii în episodul următor.


Mariana Anghel - Veniti romani,sa cerem dreptul
Asculta mai multe audio Muzica