17 apr. 2011

When in Rome...

Demult, demult, tare demult, pe când dulcele şi amarul se împleteau într-o poveste cu final premeditat, doi tinerei visau să îmblânzească lumea. El lumea întreagă, ea lumea ei !

Dar fiindcă lumea aceasta prea multe feste le juca, într-o primăvară întârziată s-au hotărât să meargă acolo unde a început istoria.

Atunci zeul Vulcan gelos, vrăjit fiind de mrejele copilei, împroşcă cerurile cu nouri grei de cenuşă. Însă Fortuna, şireată zeiţă ce din copilărie îl tot amăgea pe junele nostru, de astă dată suflă un vânt de bun augur care-i purtă, pe ariplie unui vultur de oţel, tocmai în locul unde timpul dormea adânc între 7 coline.

El trăia un vis pe care nu-l visase, ea visa un trai pe care nu-l trăise !

Totuşi la pas porniră prin Cetate. La scaunul Sfântului Petru au mers întâi, să simtă binecuvântarea artelor. Din vârful domului şi-au eliberat oftatul şi au coborât spre Colosseum.

Ochii lui râdeau a dragoste şi îi căutau privirile pentru a-i împărtăşi minunea, ferestrele sufletului ei ţineau storurile trase pentru a-i ascunde taina unor neguri.

Printre ruine şi columne gustau cu nesaţ un gelato. S-au odihnit apoi pe „altarul patriei”, de unde au privit fascinaţi cum eternitatea, cu iz de expresso, se odihnea la picioarele lor. Dorinţe cântărite în cenţi i-au purtat mai departe, către fântâna minunată. El şi-a dorit...„pe ea acum şi pururea”, ea şi-a dorit...„să-şi poată dori cu-adevărat ceva”!

Florile i-au copleşit pe treptele spaniole, iar pizza în piaţa Navona le-a răsfăţat pofta de mâncare. Luminile strălucitoare de pe Via Corso le ispiteau portofelele, dar farmecul unei plimbări pe malul Tibrului mai tare i-a atras pe străduţele întortocheate. Pe-aici pe undeva răpiţi de-o intimă măsuţă, pus-au capăt evadării. Ea şi-a odihnit trandafirii în glastra de lângă lumânarea pâlpâind şi amândoi şi-au cufundat amarul în două pahare generoase, umplute cu licoarea roşie a dulcei uitări.

Între timp Vulcan şi Fortuna s-au războit făr de răgaz, ca-ntotdeauna ea fiind învingătoare. Astfel după trei zile de mângâieri în trecut, pe malul Dâmboviţei viitorul i-a lovit din plin, la prima oră a dimineţii.

In el ardea cu vâlvătaie speranţa, pe ea o mistuia mocnit incertitudinea !


P.S: ....do as the Romans do !


2 comentarii:

  1. Do as I did! Walk like an Egyptian! Preferably, in the right direction...

    RăspundețiȘtergere
  2. You can't wait all your life on a street of broken dreams.

    RăspundețiȘtergere