Amurgul ideologiilor

La sfârşitul secolului XIX Nietzsche proclama că Dumnezeu a murit, în cea de-a doua jumătate a secolului trecut lui Andre Berger cunoscut şi ca Malraux i s-au atribuit cuvintele: “Secolul XXI va fi religios sau nu va fi deloc.” În apărarea sa autorul, într-unul din dialogurile sale neagă acest lucru, însă face o afirmaţie cu mult mai interesantă în opinia mea : „Mi-au pus în gură: secolul XXI va fi religios. O profeţie ridicolă; cred în schimb că dacă umanitatea secolului viitor nu găseşte nicăieri un model exemplar de om, va fi rău.” ( Malraux într-un dialog cu Max Torrès, publicată în Hôtes de passage, 1975, cap. 3.)

Trăim astăzi din plin profeticul secol XXI şi constatăm – atunci când timpul ne-o permite prinşii fiind zilnic între job, familie,TV,fotbal, politică şi cancan-uri mondene – că lumea pare a fi întorsă cu susul în jos. Părem “şocaţi” (maximum 5 minute) atunci când cele mai “groznice” ştiri cu şi despre minori, abuzuri, crime, jafuri sau dezmaţul din instituţiile de educaţie şi cultură ne izbesc violent retina şi timpanul. Exclamăm un “Doamne fereşte” îngrijoraţi (cei mai pioşi execută tacticos chiar şi o cruce) şi apoi extrem de îngrijoraţi … ne întorcem la fotbal de clasă, politică de maidan şi cancan-uri mondene.

Cum să găsim într-un astfel de climat “modelul exemplar de om” când nu numai că am renunţat să îl mai căutam, ci chiar am ajuns să îl considerăm inutil, decrepit şi total nepotrivit pentru vremurile în care “şcoala vieţii” e tot ce contează pentru orice “prietenash” care vrea şi el ca “tot omul” sa se îmbogăţească peste noapte printru-un “tun”, să aibă şi el BMW-ul lui şi accesoriul botox-at, siliconat şi “Louis-Vouiton”-at în dreapta sa, pe care evident îl iubeşste enorm pe facebook.

Peste toate acestea ne-am mai trezit şi cu o criză economică, devenită una finaciară, transformată într-una politică şi apoi acutizată într-una socială. Ei şi ce vom spune, lumea a mai trecut prin crize şi a supravieţuit. Just, dar îngrijorătoare este, în opinia mea, suprapunerea de această dată a crizelor enumerate peste o profundă criză morală, o criză a condiţiei umane însăşi. Valorile care au creat orânduirea socială de până acum sunt puternic zdruncinate, reperele morale aprig contestate iar religiile (de orice natură) aproape abandonate sau împinse către fanatism extrem.

Aş putea presupune astfel că oamenii astăzi nu mai cred. Dacă nu mai cred înseamnă că nu mai speră, sau cel puţin că orizontul speranţelor lor a devenit unul foarte limitat. Iar dacă nu mai speră atunci singurul lucru care are valoare este prezentul. Şi pentru a te înfrupta din prezent tot ceea ce contează este factorul material, tangibil, palpabil care poate oferi oricui o viaţă opulentă - BANUL.

În acestă ramă socio-morală este cuprins totodată şi tabloul în care politicul şi administraţia sunt reprezentate. Dacă prin administraţie înţelegem “organizarea executării şi executarea în concret a legii” iar prin politic liantul dintre poporul suveran şi cei desemnaţi să îl reprezinte, să legifereze şi să administreze atunci ne punem întrebarea: cum guverenezi poporul suveran a cărui singură valoare este una mercantilă ? şi mai departe: despre ce fel de doctrină, despre ce fel de ideologie mai poţi discuta în prezent cu cei care “nu vor decât” să audă foşnetul de euro în propriul buzunar ?

Răspunsul cred că îl obţinem în fiecare zi privind la ce se întâmplă pe scena politică mondială: disoluţia suveranităţii statelor, supraestimarea capacităţii exclusive sferei private de a ne oferi un trai mai bun, concentrarea tot mai vădită a puterii în mâinile unor lideri “mesianici”, manipularea surselor media, dezumanizarea cetăţeanului prin consumerism, restrângerea libertăţilor individuale şi cred că în final dispariţia democraţiei aşa cum am învăţat-o noi pana acum.

Deci rămânem spectatori în primul rând al teatrului vieţii sau putem renunţa o clipă la fotbalul de clasă, politica de maidan şi cancan-urile mondene concentrându-ne atenţia către familie, solidaritate, libertate, echitate şi toate valorile perene care ne-ar putea aduce umanitatea şi demnitatea înapoi ?